Persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni este în drept să se constituie parte civilă în dosarul penal până la momentul începerii cercetării judecătorești în cauză.Însă, dacă pe parcursul desfășurării procesului penal, persoana vătămată decedează, se nasc două situații cu privire la acțiunea civilă:

Dacă până la data intervenirii decesului acesteia, persoana vătămată a formulat în cauză o constituire de parte civilă, acțiunea civilă este continuată în cauză de succesorii acesteia.

Pe de altă parte, dacă în acest interval de timp, persoana vătămată nu a formulat constituirea de parte civilă, succesorii acesteia nu se pot constitui părți civile în cauză, decât dacă, decesul survenit are legătură de cauzalitate cu leziunile produse prin infracțiunea ce face obiectul cauzei.

Obiectul acțiunii civile în cadrul procesului penal în reprezintă tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Pentru ca răspunderea civilă a inculpatului să poată poată fi angajată in cadrul procesului penal trebuie ca prejudiciul să fi fost creat prin infractiunea săvârșită. Cu alte cuvinte, cauza apariției prejudiciului trebuie să iși aibă originea in fapta de natura penală.

Astfel, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, cel îndreptățit să solicite repararea prejudiciului astfel cauzat este persoana vătămată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 1.391 alin.1) Cod Civil, stabilesc că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiunea prin care s-a adus atingere integrității corporale, doar victima este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru prejudiciul cauzat și pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

În mod categoric prevederile art. 1.391 alin. 4) Cod Civil, tranșează aceste aspect și prevede că „dreptul la despăgubire … nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct”.

În caz de deces al părţii civile, acţiunea civilă exercitată rămâne în competenţa instanţei penale dacă moştenitorii îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile în termen de cel mult două luni de la data decesului.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 1.391 alin. 2) Cod Civil, instanța va putea să acorde despăgubiri ascedenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, dar așa cum am arătat, doar dacă există legătură de cauzalitate.

Obiectiul acțiunii civile nu se poate referi decât la desdăunarea persoanei vătămate, desdăunare care rezultă în mod exclusiv din culpa (vina) reținută în sarcina inculpaților și ca urmare directă a infracțiunii comise.

Instanța de judecată nu va putea astfel să acorde despăgubiri în cazul în care se pretinde daune pentru alte fapte decât cele ce constituie obiectul acțiunii de trimitere în judecată, deoarece competența instanței penale sesizată cu judecarea infracțiunii, nu se poate proroga și asupra examinării altor fapte cu care instanța penală nu a fost sesizată.

Această soluție rezultă din legătura strânsă ce există între fapta penală ce se judecă în fața instanței penale și consecințele civile ale acesteia, din care rezultă obligația de desdăunare.

Articol publicat in: Bihon.ro